M-a pus pe ganduri astazi o poezie, probabil multi o cunosc … si am vazut cat de departe sunt de ceea ce autorul afirma aici …
O, om!… ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
- De tot ce pui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i îndrume!
Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată,
căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… şi-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odată.
Ai spus o vorbă! – vorba ta,
mergând din gură-n gură
va veseli sau va-ntrista,
va curăţi sau va-ntina,
rodind samânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt! – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis
spre-ocară sau spre slavă.
Arăţi o cale! – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea
va prăbuşi sau va nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.
Trăieşti o viaţă – viaţa ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericirea-n veci prin ea
ori chin pe totdeauna!…
O, om! – ce mari răspunderi ai
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui prin grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.
O, nu uita!… fii credincios
cu grijă şi cu teamă!
- să laşi în urmă luminos
un grai, un gând, un drum frumos! -
Căci pentru toate ne-ndoios,
odată, vei da seamă!…
Traian DORZ
