Din ciclul “Ce-ti doresc eu tie Dulce Romanie”…
Se discuta saptamanile acestea despre alegerea noului Patriarh si evident, cum altfel, subiectul incita o buna parte a societatii.
Tema a fost in discutie si pe Hotnews.ro, si parerea expusa de mine acolo imi permit sa o prezint si aici, putin mai detaliata .
Mi-as dori un patriarh deschis dialogului, care sa promoveze valorile specifice cultului cu dragoste, cu pace , cu propriul sau comportament, prin propria sa viata si
nu cu zbieraturi si amenintari la adresa catolicilor si a neo-protestantilor/protestantilor, nu cu pupaturi “ecumenice” in fata camerelor de luat vederi si la reuniuni specifice si apoi
atatare la ura confesionala (sau mai degraba tolerarea ei) in comunitatile mici de la tzara.
Mi-as dori un patriarh cu fata in primul rand spre Dumnezeu, nu doar spre traditii si dogme, ci spre adevarul biblic revelat in Scripturi si uitat acum deseori fie in favoarea “noutatilor” din monden
fie in favoarea unor traditii populare, datini si obiceiuri care il exclud pe Dumnezeu desi aparent dau o nota religioasa.
Mi-as dori un patriarh care sa promoveze concilierea, pacea, dragostea, intoarcerea la Dumnezeu in umilinta, in recunoasterea greselilor (inclusiv a celor din perioada comunista ale preotilor), in propovaduirea iertarii lui Dumnezeu, in promovarea “pocaintei” sincere a fiecarui crestin asa cum se afirma dealtfel in orice liturghie.
Mi-as dori un patriarh care sa aduca Biserica mai aproape de Om prin dragoste , prin promovarea invataturilor Sf Apostol Pavel asa cum au fost lasate ele in Noul Testament , nu prin potrivirea cu “chipul veacului acestuia” sub umbrela asa-zisei “nevoi de modernizare”…
Mi-as dori un patriarh care sa constientizeze vremurile in care traim si nevoia de a nu izola biserica intr-un turn de fildes, ci
a o aduce in viata sociala , in “viata cetatii” PENTRU A FI O LUMINA , nu pentru a tolera non valorile si fals valorile acestor vremuri.
Un patriarh constient de provocarile la care va fi supusa Biserica universala in perioada urmatoare: declinul demografic, conditiile climaterice, migrarile de populatie, diminuarea resurselor…toate aceste la o prima vedere il vor indeparta pe om de Dumnezeu si Biserica va trebui sa aiba mijloacele de a mentine credinta, de a constientiza in inimile oamenilor nevoia de Dumnezeu, de a explica de ce permite Dumnezeu aceste lucruri, cum putem fi protejati, care va fi finalitatea acestor lucruri prin prisma Scripturii si care trebuie sa fie atitudinea noastra in fata lor , ce rol putem juca noi in acest plan maret al lui Dumnezeu …
Altfel acesta comunitate care se numeste crestina se va diviza si mai mult, isi va da “invatatori dupa pofta lor” cum spune Biblia si se va indeparta si mai mult (daca se poate si mai mult) de la credinta.
Mi-as dori un patriarh deschis …tehnicii, da , tehnicii pentru ca in anii viitori tehnologiile informatice vor schimba tot mai mult viata noastra: comunitati virtuale, tinere generatii care isi formeaza si modeleaza comportamentul lor stand “online” ore intregi, formandu-si adevarate grupuri in spatiul virtual si inlocuind tot mai mult conceptia noastra despre copilarie, jocurile copilariei, povestile copilariei, etc …
Acesta tanara generatie creste in acest spatiu virtual si va fi influentata si formata de cei care vor fi in acel spatiu virtual mai mult decat de scoala (tot mai slaba, si nu numai la noi) si decat de catre familie (tot mai ocupata, si nu numai la noi) …
Din prisma formarii caracterelor, cred ca batalia pentru spatiul virtual se va putea asemana pentru urmatoarele generatii cu marile batalii de odinioara ale credintei …
Dar cel mai mult mi-as dori un patriarh care sa spuna, si sa si creada din tot sufletul sau ca si
Psalmistul David
Psalmul 69:9 “Caci rivna Casei Tale ma maninca si ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine cad asupra mea” …
Haideti sa ne rugam cu totii ca Dumnezeu sa dea tarii noastre si Bisericii Ortodoxe Romane un astfel de om !
Mai este loc pentru indurare pentru acesta tara … inca mai este loc .
Doamne Binecuvinteaza Romania!
